gurilățel
Romanian
Etymology
From gură + -ățel.
Adjective
gurilățel m or n (feminine singular gurilățelă, masculine plural gurilățeli, feminine and neuter plural gurilățele)
- bigmouthed
Declension
Declension of gurilățel
singular | plural | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
masculine | neuter | feminine | masculine | neuter | feminine | ||
nominative/ accusative | indefinite | gurilățel | gurilățelă | gurilățeli | gurilățele | ||
definite | gurilățelul | gurilățela | gurilățelii | gurilățelele | |||
genitive/ dative | indefinite | gurilățel | gurilățele | gurilățeli | gurilățele | ||
definite | gurilățelului | gurilățelei | gurilățelilor | gurilățelelor |
References
- gurilățel in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN