gunoia
Romanian
Verb
a gunoia (third-person singular present gunoiază, past participle gunoiat) 1st conj.
- Obsolete form of gunoi.
Conjugation
conjugation of gunoia (first conjugation, no infix)
| infinitive | a gunoia | ||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| gerund | gunoind | ||||||
| past participle | gunoiat | ||||||
| number | singular | plural | |||||
| person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
| indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | gunoi | gunoi | gunoie | gunoiem | gunoiați | gunoie | |
| imperfect | gunoiam | gunoiai | gunoia | gunoiam | gunoiați | gunoiau | |
| simple perfect | gunoiai | gunoiași | gunoie | gunoiarăm | gunoiarăți | gunoiară | |
| pluperfect | gunoiasem | gunoiaseși | gunoiase | gunoiaserăm | gunoiaserăți | gunoiaseră | |
| subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | să gunoi | să gunoi | să gunoie | să gunoiem | să gunoiați | să gunoie | |
| imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
| affirmative | gunoie | gunoiați | |||||
| negative | nu gunoia | nu gunoiați | |||||
References
- gunoia in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN