grotă
See also: grota
Romanian
Etymology
Borrowed from French grotte.
Noun
grotă f (plural grote)
- grotto
Declension
declension of grotă
singular | plural | |||
---|---|---|---|---|
indefinite articulation | definite articulation | indefinite articulation | definite articulation | |
nominative/accusative | (o) grotă | grota | (niște) grote | grotele |
genitive/dative | (unei) grote | grotei | (unor) grote | grotelor |
vocative | grotă, groto | grotelor |
See also
- peșteră