gropiliță
Romanian
Etymology
From gropilă + -iță.
Noun
gropiliță f (plural gropilițe)
- Diminutive of gropilă
Declension
Declension of gropiliță
singular | plural | |||
---|---|---|---|---|
indefinite articulation | definite articulation | indefinite articulation | definite articulation | |
nominative/accusative | (o) gropiliță | gropilița | (niște) gropilițe | gropilițele |
genitive/dative | (unei) gropilițe | gropiliței | (unor) gropilițe | gropilițelor |
vocative | gropiliță, gropilițo | gropilițelor |
References
- gropiliță in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN