grobnic
Romanian
Etymology
Borrowed from Old Church Slavonic гробьнъ (grobĭnŭ).
Noun
grobnic n (plural grobnice)
- (obsolete) shroud
- (Muntenia) tomb, crypt
Declension
Declension of grobnic
singular | plural | |||
---|---|---|---|---|
indefinite articulation | definite articulation | indefinite articulation | definite articulation | |
nominative/accusative | (un) grobnic | grobnicul | (niște) grobnice | grobnicele |
genitive/dative | (unui) grobnic | grobnicului | (unor) grobnice | grobnicelor |
vocative | grobnicule | grobnicelor |
References
- grobnic in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN