greșnic
Romanian
Etymology
Borrowed from Old Church Slavonic грѣшьникъ (grěšĭnikŭ).
Noun
greșnic m (plural greșnici)
- (obsolete) sinner
Declension
Declension of greșnic
singular | plural | |||
---|---|---|---|---|
indefinite articulation | definite articulation | indefinite articulation | definite articulation | |
nominative/accusative | (un) greșnic | greșnicul | (niște) greșnici | greșnicii |
genitive/dative | (unui) greșnic | greșnicului | (unor) greșnici | greșnicilor |
vocative | greșnicule | greșnicilor |
References
- greșnic in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN