granducă
Romanian
Etymology
Borrowed from Italian granduca.
Noun
granducă m (plural granduci)
- (obsolete) grand duke
Declension
Declension of granducă
singular | plural | |||
---|---|---|---|---|
indefinite articulation | definite articulation | indefinite articulation | definite articulation | |
nominative/accusative | (un) granducă | granducăul | (niște) granduci | granducii |
genitive/dative | (unui) granducă | granducăului | (unor) granduci | granducilor |
vocative | granducăule | granducilor |
References
- granducă in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN