gonitură
Romanian
Etymology
From goni + -ură.
Noun
gonitură f (plural gonituri)
- persecution
Declension
Declension of gonitură
singular | plural | |||
---|---|---|---|---|
indefinite articulation | definite articulation | indefinite articulation | definite articulation | |
nominative/accusative | (o) gonitură | gonitura | (niște) gonituri | goniturile |
genitive/dative | (unei) gonituri | goniturii | (unor) gonituri | goniturilor |
vocative | gonitură, gonituro | goniturilor |
References
- gonitură in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN