globnic
Romanian
Etymology
Borrowed from Old Church Slavonic глобьникъ (globĭnikŭ).
Noun
globnic m (plural globnici)
- (obsolete) clerk in charge with cashing fines
Declension
Declension of globnic
singular | plural | |||
---|---|---|---|---|
indefinite articulation | definite articulation | indefinite articulation | definite articulation | |
nominative/accusative | (un) globnic | globnicul | (niște) globnici | globnicii |
genitive/dative | (unui) globnic | globnicului | (unor) globnici | globnicilor |
vocative | globnicule | globnicilor |
References
- globnic in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN