ajunar
Romanian
Etymology
From ajun + -ar.
Noun
ajunar m (plural ajunari)
- caroler
Declension
Declension of ajunar
| singular | plural | |||
|---|---|---|---|---|
| indefinite articulation | definite articulation | indefinite articulation | definite articulation | |
| nominative/accusative | (un) ajunar | ajunarul | (niște) ajunari | ajunarii |
| genitive/dative | (unui) ajunar | ajunarului | (unor) ajunari | ajunarilor |
| vocative | ajunarule | ajunarilor | ||
References
- ajunar in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. ISBN 978-606-8162-26-3