ghină
Romanian
Etymology
Borrowed from French guigne.
Noun
ghină f (plural ghine)
- (dated) bad luck
Declension
Declension of ghină
singular | plural | |||
---|---|---|---|---|
indefinite articulation | definite articulation | indefinite articulation | definite articulation | |
nominative/accusative | (o) ghină | ghina | (niște) ghine | ghinele |
genitive/dative | (unei) ghine | ghinei | (unor) ghine | ghinelor |
vocative | ghină, ghino | ghinelor |
References
- ghină in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN