ghimpuruș
Romanian
Etymology
From ghimpe + -uruș.
Noun
ghimpuruș m (plural ghimpuruși)
- Diminutive of ghimpe
Declension
Declension of ghimpuruș
| singular | plural | |||
|---|---|---|---|---|
| indefinite articulation | definite articulation | indefinite articulation | definite articulation | |
| nominative/accusative | (un) ghimpuruș | ghimpurușul | (niște) ghimpuruși | ghimpurușii |
| genitive/dative | (unui) ghimpuruș | ghimpurușului | (unor) ghimpuruși | ghimpurușilor |
| vocative | ghimpurușule | ghimpurușilor | ||
References
- ghimpuruș in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN