garniță
Romanian
Etymology
Borrowed from Bulgarian гърнец (gǎrnec, “big pot”), from гърне (gǎrne).
Noun
garniță f (plural garnițe)
- large metal vessel
Declension
Declension of garniță
singular | plural | |||
---|---|---|---|---|
indefinite articulation | definite articulation | indefinite articulation | definite articulation | |
nominative/accusative | (o) garniță | garnița | (niște) garnițe | garnițele |
genitive/dative | (unei) garnițe | garniței | (unor) garnițe | garnițelor |
vocative | garniță, garnițo | garnițelor |
References
- garniță in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN