făta
See also: fata, fáta, fată, față, fața, and FATA
Romanian
Etymology
From Latin fētāre, present active infinitive of fētō.
Verb
a făta (third-person singular present fată, past participle fătat) 1st conj.
- (of animals) to give birth to, foal, litter, yean, calve, whelp, farrow, pup
- Pisica noastră a fătat ieri.
- Our cat gave birth yesterday.
Conjugation
conjugation of făta (first conjugation, no infix)
infinitive | a făta | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
gerund | fătând | ||||||
past participle | fătat | ||||||
number | singular | plural | |||||
person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | făt | feți | fată | fătăm | fătați | fată | |
imperfect | fătam | fătai | făta | fătam | fătați | fătau | |
simple perfect | fătai | fătași | fătă | fătarăm | fătarăți | fătară | |
pluperfect | fătasem | fătaseși | fătase | fătaserăm | fătaserăți | fătaseră | |
subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | să făt | să feți | să fete | să fătăm | să fătați | să fete | |
imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
affirmative | fată | fătați | |||||
negative | nu făta | nu fătați |
Synonyms
- naște
Derived terms
- fătare
- fătat
- fătătoare
- fătăciune
Related terms
- fată
- făt