fărâmătură
Romanian
Etymology
fărâmă + -tură
Noun
fărâmătură f (plural fărâmături)
- crumb
Declension
Declension of fărâmătură
singular | plural | |||
---|---|---|---|---|
indefinite articulation | definite articulation | indefinite articulation | definite articulation | |
nominative/accusative | (o) fărâmătură | fărâmătura | (niște) fărâmăture | fărâmăturele |
genitive/dative | (unei) fărâmăture | fărâmăturei | (unor) fărâmăture | fărâmăturelor |
vocative | fărâmătură, fărâmăturo | fărâmăturelor |