furceluș
Romanian
Etymology
From furcel + -uș.
Noun
furceluș m (plural furceluși)
- Diminutive of furcel
Declension
Declension of furceluș
singular | plural | |||
---|---|---|---|---|
indefinite articulation | definite articulation | indefinite articulation | definite articulation | |
nominative/accusative | (un) furceluș | furcelușul | (niște) furceluși | furcelușii |
genitive/dative | (unui) furceluș | furcelușului | (unor) furceluși | furcelușilor |
vocative | furcelușule | furcelușilor |
References
- furceluș in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN