funiculită
Romanian
Etymology
Borrowed from French funiculite.
Noun
funiculită f (plural funiculite)
- funiculitis
Declension
Declension of funiculită
singular | plural | |||
---|---|---|---|---|
indefinite articulation | definite articulation | indefinite articulation | definite articulation | |
nominative/accusative | (o) funiculită | funiculita | (niște) funiculite | funiculitele |
genitive/dative | (unei) funiculite | funiculitei | (unor) funiculite | funiculitelor |
vocative | funiculită, funiculito | funiculitelor |
References
- funiculită in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. ISBN 978-606-8162-26-3