frecventa
Romanian
Etymology
From Latin frequentare or French fréquenter.
Verb
a frecventa (third-person singular present frecventează, past participle frecventat) 1st conj.
- (transitive) to frequent, to go to (a place)
Conjugation
conjugation of frecventa (first conjugation, -ez- infix)
| infinitive | a frecventa | ||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| gerund | frecventând | ||||||
| past participle | frecventat | ||||||
| number | singular | plural | |||||
| person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
| indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | frecventez | frecventezi | frecventează | frecventăm | frecventați | frecventează | |
| imperfect | frecventam | frecventai | frecventa | frecventam | frecventați | frecventau | |
| simple perfect | frecventai | frecventași | frecventă | frecventarăm | frecventarăți | frecventară | |
| pluperfect | frecventasem | frecventaseși | frecventase | frecventaserăm | frecventaserăți | frecventaseră | |
| subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | să frecventez | să frecventezi | să frecventeze | să frecventăm | să frecventați | să frecventeze | |
| imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
| affirmative | frecventează | frecventați | |||||
| negative | nu frecventa | nu frecventați | |||||