agățare
Romanian
Etymology
From agăța + -re.
Noun
agățare f (plural agățări)
- the act of hanging
Declension
declension of agățare
| singular | plural | |||
|---|---|---|---|---|
| indefinite articulation | definite articulation | indefinite articulation | definite articulation | |
| nominative/accusative | (o) agățare | agățarea | (niște) agățări | agățările |
| genitive/dative | (unei) agățări | agățării | (unor) agățări | agățărilor |
| vocative | agățare, agățareo | agățărilor | ||
See also
- atârnare
- spânzurare