flintă
Romanian
Etymology
From Hungarian flinta
Noun
flintă f (plural flinte)
- flintlock
Declension
Declension of flintă
singular | plural | |||
---|---|---|---|---|
indefinite articulation | definite articulation | indefinite articulation | definite articulation | |
nominative/accusative | (o) flintă | flinta | (niște) flinte | flintele |
genitive/dative | (unei) flinte | flintei | (unor) flinte | flintelor |
vocative | flintă, flinto | flintelor |