finic
Romanian
Noun
finic m (plural finici)
- Obsolete form of fenix.
Declension
Declension of finic
singular | plural | |||
---|---|---|---|---|
indefinite articulation | definite articulation | indefinite articulation | definite articulation | |
nominative/accusative | (un) finic | finicul | (niște) finici | finicii |
genitive/dative | (unui) finic | finicului | (unor) finici | finicilor |
vocative | finicule | finicilor |
References
- finic in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN