fineță
Romanian
Noun
fineță f (plural fineți)
- Obsolete form of finețe.
Declension
Declension of fineță
singular | plural | |||
---|---|---|---|---|
indefinite articulation | definite articulation | indefinite articulation | definite articulation | |
nominative/accusative | (o) fineță | fineța | (niște) fineți | finețile |
genitive/dative | (unei) fineți | fineții | (unor) fineți | fineților |
vocative | fineță, finețo | fineților |
References
- fineță in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN