fideiusor
Romanian
Etymology
Borrowed from French fidéjusseur or Latin fideiussor.
Noun
fideiusor m (plural fideiusori)
- guarantor (of a surety or bail)
Declension
Declension of fideiusor
singular | plural | |||
---|---|---|---|---|
indefinite articulation | definite articulation | indefinite articulation | definite articulation | |
nominative/accusative | (un) fideiusor | fideiusorul | (niște) fideiusori | fideiusorii |
genitive/dative | (unui) fideiusor | fideiusorului | (unor) fideiusori | fideiusorilor |
vocative | fideiusorule | fideiusorilor |
References
- fideiusor in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN