fericit
Romanian
Etymology
From ferici (“to make happy”), from ferice, from Latin fēlīx (“happy”).
Pronunciation
- IPA(key): /fe.riˈt͡ʃit/
Adjective
fericit m or n (feminine singular fericită, masculine plural fericiți, feminine and neuter plural fericite)
- happy (enjoying peace, comfort, etc; contented, joyous)
Declension
declension of fericit
| singular | plural | ||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| masculine | neuter | feminine | masculine | neuter | feminine | ||
| nominative/ accusative | indefinite | fericit | fericită | fericiți | fericite | ||
| definite | fericitul | fericita | fericiții | fericitele | |||
| genitive/ dative | indefinite | fericit | fericite | fericiți | fericite | ||
| definite | fericitului | fericitei | fericiților | fericitelor | |||
Synonyms
- bucuros, vesel
Antonyms
- trist
Derived terms
- nefericit