feliță
Romanian
Etymology
From fele + -iță.
Noun
feliță f (plural felițe)
- Diminutive of fele
Declension
Declension of feliță
singular | plural | |||
---|---|---|---|---|
indefinite articulation | definite articulation | indefinite articulation | definite articulation | |
nominative/accusative | (o) feliță | felița | (niște) felițe | felițele |
genitive/dative | (unei) felițe | feliței | (unor) felițe | felițelor |
vocative | feliță, felițo | felițelor |
References
- feliță in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN