față

față

See also: fata, fată, fața, făta, fáta, and FATA

Romanian

Etymology

From Vulgar Latin *facia, from Latin faciēs (“face, shape”)

Pronunciation

• IPA^(key): /ˈfatsə/

Noun

față f (plural fețe)

1. face
2. visage
3. aspect
4. surface, front

   Sunt niște copii în fața școlii.

   There are some children in front of the school.

Declension

declension of față

	singular		plural
	indefinite articulation	definite articulation	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(o) față	fața	(niște) fețe	fețele
genitive/dative	(unei) fețe	feței	(unor) fețe	fețelor
vocative	față, fațo		fețelor

Synonyms

• chip

Antonyms

• (front): spate

Derived terms

• fățui
• fățiș