excepționare
Romanian
Etymology
From excepționa + -re.
Noun
excepționare f (plural excepționări)
- exception
Declension
Declension of excepționare
singular | plural | |||
---|---|---|---|---|
indefinite articulation | definite articulation | indefinite articulation | definite articulation | |
nominative/accusative | (o) excepționare | excepționarea | (niște) excepționări | excepționările |
genitive/dative | (unei) excepționări | excepționării | (unor) excepționări | excepționărilor |
vocative | excepționare, excepționareo | excepționărilor |
References
- excepționare in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. ISBN 978-606-8162-26-3