afurca
Romanian
Etymology
From Italian afforcare.
Verb
a afurca (third-person singular present afurcă, past participle afurcat) 1st conj.
- (nautical) To anchor using two anchors at an angle to hold a vessel still
Conjugation
conjugation of afurca (first conjugation, no infix)
| infinitive | a afurca | ||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| gerund | afurcând | ||||||
| past participle | afurcat | ||||||
| number | singular | plural | |||||
| person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
| indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | afurc | afurci | afurcă | afurcăm | afurcați | afurcă | |
| imperfect | afurcam | afurcai | afurca | afurcam | afurcați | afurcau | |
| simple perfect | afurcai | afurcași | afurcă | afurcarăm | afurcarăți | afurcară | |
| pluperfect | afurcasem | afurcaseși | afurcase | afurcaserăm | afurcaserăți | afurcaseră | |
| subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | să afurc | să afurci | să afurce | să afurcăm | să afurcați | să afurce | |
| imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
| affirmative | afurcă | afurcați | |||||
| negative | nu afurca | nu afurcați | |||||