afullian
Old Saxon
Etymology
From a- + fullian.
Verb
āfullian
- to fulfill
Conjugation
Conjugation of āfullian (weak class 1)
infinitive | āfullian | |
---|---|---|
indicative | present | past |
1st person singular | āfulliu | āfulida |
2nd person singular | āfulis | āfulides |
3rd person singular | āfulid | āfulida |
plural | āfulliad | āfulidun |
subjunctive | present | past |
1st person singular | āfullie | āfulidi |
2nd person singular | āfullies | āfulidis |
3rd person singular | āfullie | āfulidi |
plural | āfullien | āfulidin |
imperative | present | |
singular | āfuli | |
plural | āfulliad | |
participle | present | past |
āfulliandi | āfulid |