etatist
Romanian
Etymology
Borrowed from French étatiste.
Adjective
etatist m or n (feminine singular etatistă, masculine plural etatiști, feminine and neuter plural etatiste)
- (politics) statist
Declension
Declension of etatist
| singular | plural | ||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| masculine | neuter | feminine | masculine | neuter | feminine | ||
| nominative/ accusative | indefinite | etatist | etatistă | etatiști | etatiste | ||
| definite | etatistul | etatista | etatiștii | etatistele | |||
| genitive/ dative | indefinite | etatist | etatiste | etatiști | etatiste | ||
| definite | etatistului | etatistei | etatiștilor | etatistelor | |||
Noun
etatist m (plural etatiști)
- (politics) statist
Declension
Declension of etatist
| singular | plural | |||
|---|---|---|---|---|
| indefinite articulation | definite articulation | indefinite articulation | definite articulation | |
| nominative/accusative | (un) etatist | etatistul | (niște) etatiști | etatiștii |
| genitive/dative | (unui) etatist | etatistului | (unor) etatiști | etatiștilor |
| vocative | etatistule | etatiștilor | ||
References
- etatist in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN