esplicare
Italian
Etymology
Borrowed from Latin explicāre. Doublet of spiegare, which was inherited.
Verb
esplicàre (first-person singular present èsplico, first-person singular past historic esplicài, past participle esplicàto, auxiliary avére)
- (transitive) to carry out, perform (an activity)
- (transitive, literary, uncommon) to explain, explicate, expound; to spell out
- (transitive) to express, to show (one's ability, etc.)
Conjugation
Conjugation of esplicàre (-are) (See Appendix:Italian verbs)
| infinitive | esplicàre | |||||
|---|---|---|---|---|---|---|
| auxiliary verb | avére | gerund | esplicàndo | |||
| present participle | esplicànte | past participle | esplicàto | |||
| person | singular | plural | ||||
| first | second | third | first | second | third | |
| indicative | io | tu | lui/lei, esso/essa | noi | voi | loro, essi/esse |
| present | èsplico | èsplichi | èsplica | esplichiàmo | esplicàte | èsplicano |
| imperfect | esplicàvo | esplicàvi | esplicàva | esplicavàmo | esplicavàte | esplicàvano |
| past historic | esplicài | esplicàsti | esplicò | esplicàmmo | esplicàste | esplicàrono |
| future | esplicherò | esplicherài | esplicherà | esplicherémo | esplicheréte | esplicherànno |
| conditional | io | tu | lui/lei, esso/essa | noi | voi | loro, essi/esse |
| present | esplicherèi | esplicherésti | esplicherèbbe, esplicherébbe | esplicherémmo | esplicheréste | esplicherèbbero, esplicherébbero |
| subjunctive | che io | che tu | che lui/che lei, che esso/che essa | che noi | che voi | che loro, che essi/che esse |
| present | èsplichi | èsplichi | èsplichi | esplichiàmo | esplichiàte | èsplichino |
| imperfect | esplicàssi | esplicàssi | esplicàsse | esplicàssimo | esplicàste | esplicàssero |
| imperative | — | tu | Lei | noi | voi | Loro |
| èsplica | èsplichi | esplichiàmo | esplicàte | èsplichino | ||
| negative imperative | nonesplicàre | non èsplichi | non esplichiàmo | non esplicàte | non èsplichino | |
Related terms
- esplicabile
- esplicarsi
- esplicazione
Anagrams
- saperceli, scalperei
Romanian
Noun
esplicare f (plural esplicări)
- Obsolete form of explicare.
Declension
Declension of esplicare
| singular | plural | |||
|---|---|---|---|---|
| indefinite articulation | definite articulation | indefinite articulation | definite articulation | |
| nominative/accusative | (o) esplicare | esplicarea | (niște) esplicări | esplicările |
| genitive/dative | (unei) esplicări | esplicării | (unor) esplicări | esplicărilor |
| vocative | esplicare, esplicareo | esplicărilor | ||
References
- esplicare in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN
Spanish
Verb
esplicare
- first/third-person singular future subjunctive of esplicar