epimonă
Romanian
Etymology
From French épimone
Noun
epimonă f (plural epimone)
- epimone
Declension
Declension of epimonă
singular | plural | |||
---|---|---|---|---|
indefinite articulation | definite articulation | indefinite articulation | definite articulation | |
nominative/accusative | (o) epimonă | epimona | (niște) epimone | epimonele |
genitive/dative | (unei) epimone | epimonei | (unor) epimone | epimonelor |
vocative | epimonă, epimono | epimonelor |