enunța
Romanian
Etymology
From French énoncer.
Verb
a enunța (third-person singular present enunță, past participle enunțat) 1st conj.
- to enunciate
Conjugation
conjugation of enunța (first conjugation, no infix)
| infinitive | a enunța | ||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| gerund | enunțând | ||||||
| past participle | enunțat | ||||||
| number | singular | plural | |||||
| person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
| indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | enunț | enunți | enunță | enunțăm | enunțați | enunță | |
| imperfect | enunțam | enunțai | enunța | enunțam | enunțați | enunțau | |
| simple perfect | enunțai | enunțași | enunță | enunțarăm | enunțarăți | enunțară | |
| pluperfect | enunțasem | enunțaseși | enunțase | enunțaserăm | enunțaserăți | enunțaseră | |
| subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | să enunț | să enunți | să enunțe | să enunțăm | să enunțați | să enunțe | |
| imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
| affirmative | enunță | enunțați | |||||
| negative | nu enunța | nu enunțați | |||||