eminență
Romanian
Etymology
From French éminence
Noun
eminență f (plural eminențe)
- eminence
Declension
Declension of eminență
singular | plural | |||
---|---|---|---|---|
indefinite articulation | definite articulation | indefinite articulation | definite articulation | |
nominative/accusative | (o) eminență | eminența | (niște) eminențe | eminențele |
genitive/dative | (unei) eminențe | eminenței | (unor) eminențe | eminențelor |
vocative | eminență, eminențo | eminențelor |