efemeiat
Romanian
Etymology
Past participle of efemeia.
Adjective
efemeiat m or n (feminine singular efemeiată, masculine plural efemeiați, feminine and neuter plural efemeiate)
- effeminate
Declension
Declension of efemeiat
| singular | plural | ||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| masculine | neuter | feminine | masculine | neuter | feminine | ||
| nominative/ accusative | indefinite | efemeiat | efemeiată | efemeiați | efemeiate | ||
| definite | efemeiatul | efemeiata | efemeiații | efemeiatele | |||
| genitive/ dative | indefinite | efemeiat | efemeiate | efemeiați | efemeiate | ||
| definite | efemeiatului | efemeiatei | efemeiaților | efemeiatelor | |||
Verb
efemeiat (past participle of efemeia)
- past participle of efemeia
References
- efemeiat in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN