ecuinare
Romanian
Etymology
Unknown.
Noun
ecuinare f (plural ecuinări)
- (dated) mooring
Declension
Declension of ecuinare
singular | plural | |||
---|---|---|---|---|
indefinite articulation | definite articulation | indefinite articulation | definite articulation | |
nominative/accusative | (o) ecuinare | ecuinarea | (niște) ecuinări | ecuinările |
genitive/dative | (unei) ecuinări | ecuinării | (unor) ecuinări | ecuinărilor |
vocative | ecuinare, ecuinareo | ecuinărilor |
References
- ecuinare in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. ISBN 978-606-8162-26-3