ecou
Romanian
Etymology
From French écho
Noun
ecou n (plural ecouri)
- echo
Declension
Declension of ecou
singular | plural | |||
---|---|---|---|---|
indefinite articulation | definite articulation | indefinite articulation | definite articulation | |
nominative/accusative | (un) ecou | ecoul | (niște) ecouri | ecourile |
genitive/dative | (unui) ecou | ecoului | (unor) ecouri | ecourilor |
vocative | ecoule | ecourilor |