dăuna
See also: dauna and daună
Romanian
Etymology
From daună. May also correspond to Latin damnāre, present active infinitive of damnō (therefore a doublet of damna).
Verb
a dăuna (third-person singular present dăunează, past participle dăunat) 1st conj.
- to damage, harm, injure
Conjugation
conjugation of dăuna (first conjugation, -ez- infix)
| infinitive | a dăuna | ||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| gerund | dăunând | ||||||
| past participle | dăunat | ||||||
| number | singular | plural | |||||
| person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
| indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | dăunez | dăunezi | dăunează | dăunăm | dăunați | dăunează | |
| imperfect | dăunam | dăunai | dăuna | dăunam | dăunați | dăunau | |
| simple perfect | dăunai | dăunași | dăună | dăunarăm | dăunarăți | dăunară | |
| pluperfect | dăunasem | dăunaseși | dăunase | dăunaserăm | dăunaserăți | dăunaseră | |
| subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | să dăunez | să dăunezi | să dăuneze | să dăunăm | să dăunați | să dăuneze | |
| imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
| affirmative | dăunează | dăunați | |||||
| negative | nu dăuna | nu dăunați | |||||
Synonyms
- păgubi
- vătăma
Related terms
- daună
- dăunos
See also
- strica, răni
- damna