dăscăluț
Romanian
Etymology
From dascăl + -uț.
Noun
dăscăluț m (plural dăscăluți)
- Diminutive of dascăl
Declension
Declension of dăscăluț
singular | plural | |||
---|---|---|---|---|
indefinite articulation | definite articulation | indefinite articulation | definite articulation | |
nominative/accusative | (un) dăscăluț | dăscăluțul | (niște) dăscăluți | dăscăluții |
genitive/dative | (unui) dăscăluț | dăscăluțului | (unor) dăscăluți | dăscăluților |
vocative | dăscăluțule | dăscăluților |
References
- dăscăluț in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN