dărâmătură
Romanian
Etymology
dărâma + -ătură
Noun
dărâmătură f (plural dărâmături)
- debris
Declension
Declension of dărâmătură
singular | plural | |||
---|---|---|---|---|
indefinite articulation | definite articulation | indefinite articulation | definite articulation | |
nominative/accusative | (o) dărâmătură | dărâmătura | (niște) dărâmături | dărâmăturile |
genitive/dative | (unei) dărâmături | dărâmăturii | (unor) dărâmături | dărâmăturilor |
vocative | dărâmătură, dărâmăturo | dărâmăturilor |