dărâmător
Romanian
Etymology
From dărâma + -ător.
Noun
dărâmător m (plural dărâmători)
- demolisher
Declension
Declension of dărâmător
singular | plural | |||
---|---|---|---|---|
indefinite articulation | definite articulation | indefinite articulation | definite articulation | |
nominative/accusative | (un) dărâmător | dărâmătorul | (niște) dărâmători | dărâmătorii |
genitive/dative | (unui) dărâmător | dărâmătorului | (unor) dărâmători | dărâmătorilor |
vocative | dărâmătorule | dărâmătorilor |