dănțuire
Romanian
Etymology
dănțui + -re
Noun
dănțuire f (plural dănțuiri)
- dancing
Declension
Declension of dănțuire
| singular | plural | |||
|---|---|---|---|---|
| indefinite articulation | definite articulation | indefinite articulation | definite articulation | |
| nominative/accusative | (o) dănțuire | dănțuirea | (niște) dănțuiri | dănțuirile |
| genitive/dative | (unei) dănțuiri | dănțuirii | (unor) dănțuiri | dănțuirilor |
| vocative | dănțuire, dănțuireo | dănțuirilor | ||