dămiță
Romanian
Etymology
From damă + -iță.
Noun
dămiță f (plural dămițe)
- Diminutive of damă
Declension
Declension of dămiță
singular | plural | |||
---|---|---|---|---|
indefinite articulation | definite articulation | indefinite articulation | definite articulation | |
nominative/accusative | (o) dămiță | dămița | (niște) dămițe | dămițele |
genitive/dative | (unei) dămițe | dămiței | (unor) dămițe | dămițelor |
vocative | dămiță, dămițo | dămițelor |