dăinuitor
Romanian
Etymology
dăinui + -tor
Adjective
dăinuitor m or n (feminine singular dăinuitoare, masculine plural dăinuitori, feminine and neuter plural dăinuitoare)
- lasting
Declension
Declension of dăinuitor
singular | plural | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
masculine | neuter | feminine | masculine | neuter | feminine | ||
nominative/ accusative | indefinite | dăinuitor | dăinuitoare | dăinuitori | dăinuitoare | ||
definite | dăinuitorul | dăinuitoarea | dăinuitorii | dăinuitoarele | |||
genitive/ dative | indefinite | dăinuitor | dăinuitoare | dăinuitori | dăinuitoare | ||
definite | dăinuitorului | dăinuitoarei | dăinuitorilor | dăinuitoarelor |