dăinuire
Romanian
Etymology
dăinui + -re
Noun
dăinuire f (uncountable)
- perpetuation
Declension
declension of dăinuire (singular only)
singular | ||
---|---|---|
f gender | indefinite articulation | definite articulation |
nominative/accusative | (o) dăinuire | dăinuirea |
genitive/dative | (unei) dăinuire | dăinuirei |
vocative | dăinuire, dăinuireo |