dăiculuță
Romanian
Etymology
From doică + -uluță.
Noun
dăiculuță f (plural dăiculuțe)
- Diminutive of doică
Declension
Declension of dăiculuță
singular | plural | |||
---|---|---|---|---|
indefinite articulation | definite articulation | indefinite articulation | definite articulation | |
nominative/accusative | (o) dăiculuță | dăiculuța | (niște) dăiculuțe | dăiculuțele |
genitive/dative | (unei) dăiculuțe | dăiculuței | (unor) dăiculuțe | dăiculuțelor |
vocative | dăiculuță, dăiculuțo | dăiculuțelor |
References
- dăiculuță in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN