adăugământ
Romanian
Etymology
From adăuga + -ământ.
Noun
adăugământ n (plural adăugământuri)
- addition
Declension
Declension of adăugământ
singular | plural | |||
---|---|---|---|---|
indefinite articulation | definite articulation | indefinite articulation | definite articulation | |
nominative/accusative | (un) adăugământ | adăugământul | (niște) adăugământuri | adăugământurile |
genitive/dative | (unui) adăugământ | adăugământului | (unor) adăugământuri | adăugământurilor |
vocative | adăugământule | adăugământurilor |