dâlmuță
Romanian
Etymology
From dâlmă + -uță.
Noun
dâlmuță f (plural dâlmuțe)
- Diminutive of dâlmă
Declension
Declension of dâlmuță
singular | plural | |||
---|---|---|---|---|
indefinite articulation | definite articulation | indefinite articulation | definite articulation | |
nominative/accusative | (o) dâlmuță | dâlmuța | (niște) dâlmuțe | dâlmuțele |
genitive/dative | (unei) dâlmuțe | dâlmuței | (unor) dâlmuțe | dâlmuțelor |
vocative | dâlmuță, dâlmuțo | dâlmuțelor |
References
- dâlmuță in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN