durător
Romanian
Etymology
From dura + -tor.
Noun
durător m (plural durători)
- (dated) shipbuilder
Declension
Declension of durător
singular | plural | |||
---|---|---|---|---|
indefinite articulation | definite articulation | indefinite articulation | definite articulation | |
nominative/accusative | (un) durător | durătorul | (niște) durători | durătorii |
genitive/dative | (unui) durător | durătorului | (unor) durători | durătorilor |
vocative | durătorule | durătorilor |
References
- durător in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN