duruire
Romanian
Etymology
From durui + -re.
Noun
duruire f (plural duruiri)
- rumble
Declension
Declension of duruire
singular | plural | |||
---|---|---|---|---|
indefinite articulation | definite articulation | indefinite articulation | definite articulation | |
nominative/accusative | (o) duruire | duruirea | (niște) duruiri | duruirile |
genitive/dative | (unei) duruiri | duruirii | (unor) duruiri | duruirilor |
vocative | duruire, duruireo | duruirilor |